Mitul celor 5 întrebări

Mitul celor 5 întrebări

Cu siguranță că mulți dintre voi ați participat, măcar o dată în viață, la un interviu de angajare. Dacă și tu ai avut „norocul” să fii invitat recent la o astfel de „provocare”, poate ai rămas surprins de anumite întrebări, fie pe motiv că ți s-au părut perimate, fie că te-au pus într-o oarecare dificultate. 

Cum internetul e plin de articole cu sfaturi, trucuri, întrebări și răspunsuri „ideale”, ce să spui și ce să nu spui, etc., nu cred că mai există cineva care să mai aibă prea mari emoții că nu va face față unui interviu. Dar esti sigur că „ai trecut cu brio proba interviului”?

Cu certitudine, fiecare întrebare pusă de angajator sau recrutor la interviu ar trebui să aibă o logică și un motiv foarte bine întemeiat. În funcție de strategia de selecție, ținând cont de domeniul de activitate, de fișa postului, urmărind nevoile și cerințele organizației (companiei) și în acord cu scopul final al interviului, întrebările pot căpăta diferite forme.

Eu am ales sa dezbat în acest articol primele 5 întrebări care sunt analizate și comentate frecvent în rubricile de „sfaturi și ponturi”. Haideți să „traducem” puțin aceste întrebări-șablon, care au ajuns uneori să fie folosite doar „pentru că dau bine”, pentru că așa „am citit pe net” sau „așa am învățaț la curs”. 

1.”Ce poți să îmi spui despre tine?”

Această întrebare urmărește de regulă calitățile de comunicare și de prezentare ale candidaților, precum și capacitatea de sintetizare și de prioritizare. Este evident că pe angajator nu o să-l intereseze atât de mult zodia (deși mai sunt încă și astfel de exemple, chiar dacă nu sunt companii chinezești), în ce oraș ai crescut sau ce-ți place să mănânci la micul dejun, decât dacă are o relevanță crescutăa pentru jobul pe care urmează să-l obții (de exemplu dacă vrei să prezinți rubrica <<horoscopul zilei>> la matinalul de dimineață). 

Mi-ar plăcea să cred că nu mai sunt recrutori care să fie „surprinși” de discursul pe care, cei mai mulți candidați, îl pregătesc cu mult înainte de a fi chemați la interviu. 

Cu această întrebare eu aș spera să găsesc, indirect, răspunsuri la alte întrebari, pe care nu o să le pun niciodată direct. Motivul ? De cele mai multe ori nu o să putem fi sinceri 100%, și acest lucru se poate întâmpla și din alte motive ce țin de context, moment sau alternative. Una din aceste întrebari ar fi: „Ce este mai important pentru candidat: viața personală sau cariera?”

2.”Care sunt punctele tale slabe?”

„Punct ochit – punct lovit” ar spune mulți. Ei bine, nu neapărat. Este mai mult decât evident ca niciodată nu o să afirmăm despre noi lucruri groaznice care se pot întoarce împotriva noastră. 

Zecile de articole din mediul online, te-au „învățat” deja cum să „îmbraci” frumos toate defectele tale și să le pui o haină nouă de „potențial”. Eu aș spune însă că este vorba și de asumare si de acceptare. Dai dovadă de sinceritate și transparență sau preferi să te ascunzi după niste șabloane demult „expirate”. Tu alegi! 

Dacă te vei întâlni cu o astfel de întrebare pe viitor, eu te-aș sfătui să fii atent la interlocutorul tău. Nici nu știi cât de ușor se poate face un transfer emoțional în astfel de situații. Acesta poate să fie pozitiv, dar și negativ. Dacă nu ești sigur că ai „citit” corect omul din fața ta, eu te încurajez să adopți o oarecare neutralitate în enumerarea și argumentarea defectelor tale.

3. „Unde te vezi peste 5 ani ?”

De regulă prin această întrebare se încerca „măsurarea” ambiției și a obiectivelor de carieră, care, de cele mai multe ori, se stabilesc pe termen scurt, mediu sau lung. Evident că analiza acestor obiective se va face luând în calcul nivelul de modestie versus aroganța, procentul de realism, dar și  indicele de „promisiune speculativă” al candidatului. 

Nu vă bazați numai pe principiul că „nu exista răspunsuri bune sau rele”. Eu nu vă încurajez să „serviți” un răspuns PR-istic. Nu de alta, dar dacă nu cunoașteți destul de bine persoana care v-a adresat această întrebare, s-ar putea să vă dați mai multe bătăi de cap.

Și ca o mică paranteză, aș îndrăzni să vă relatez o întâmplare reală legată de această întrebare de pe la începuturile carierei mele. Tânără speranță, cu mult orgoliu, am „aruncat” și eu cu această întrebare către un candidat. Acesta, un domn cu multă experiență, mi-a replicat sec: „Adică ce vreți să mă întrebați domnișoară ? Cât timp vă puteți baza pe mine? Cât timp preconizez că voi rămâne în firma d-voastra? Mărturisesc sincer că, pentru moment, îmi pierdusem îndrăzneala dar, curioasă din fire, am lăsat discuția să curgă în direcția lansată de candidat. Până la urmă, a fost constructiv pentru ambele părți.

4. „De ce te-am angaja pe tine ?”

Probabil vă întrebați de ce ar pune cineva o astfel de întrebare. Pentru a „verifica” încrederea în sine, consistența și coerența argumentării, aș spune eu. Da, este foarte important pentru un angajator să știe dacă reusești să transmiți siguranță și certitudine sau poate să fie interesat, mai degrabă, de cât de ușor și convingător „reușești să te vinzi”, care este brandul tău personal, ce tehnici și tactici de marketing adopți, etc. 

Unii angajatori vor căuta să găsească o persoană integră, directă și sinceră, pe când alți angajatori sunt mai preocupați de găsirea unor persoane pentru care „scopul scuză mijloacele”. 

De reținut!

Este important ca înainte de interviu să faci puțină cercetare cu privire la politica firmei, la modul de lucru, la personalitatea celui/celei care te va intervieva, etc., astfel încât argumentele tale să se potrivească într-o oarecare măsură cu nevoile angajatorului. La urma urmei, să fim sinceri, este vorba de cerere și ofertă. Cererea angajatorului de a-și acoperi anumite nevoie, și oferta candidaților de a-și pune la dispoziție timpul, cunoștințele și abilitățile pentru a acoperi aceste nevoi cu succes.

5. „De ce vrei să părăsești actualul loc de muncă?”

Ei bine, această întrebare a fost „croită” după un tipar foarte bine ales, și anume: <<Ce te motivează pe tine?>>

Să detaliem puțin. În viață, oamenii sunt ghidați după două tipuri de motivație: una intrinsecă și cealaltă, extrinsecă. 

Motivația intrinsecă se referă la motivația care vine din interiorul unui individ și care oferă satisfacție și mulțumire, fără a fi vorba de lucruri materiale. La baza motivației intrinsece stau câteva aspecte esențiale, care sunt legate de sentimentul de împlinire, cel de auto-implinire și de gradul de stăpânire a unei anumite sarcini.

Motivația extrinsecă se referă la motivația care vine din recompensele și atenția celorlalți. Factorii motivaționali externi, sub forma unor recompense, în cazul unui job, sunt banii sau pachetele salariale, beneficiile, etc. 

O persoană cu o motivație intrinsecă va lucra la o sarcină chiar dacă nu va avea un interes profund material, dar va avea în considerare toată satisfacția îndeplinirii acesteia. Recompensele pot fi minore, un simplu mulțumesc, dar și majore, faimă sau recunoaștere – statut. 

Spre deosebire de modelul de mai sus, dacă luăm un exemplu clasic de “ASM – Area Sales Manager” vom constata că lucrurile stau tocmai invers. Acesta, motivat extrinsec, va reuși să-și atingă cu succes targetul până la sfârșitul lunii, deoarece știe că va primi un bonus din vânzări. Și exemple ar mai fi multe, dar vă las pe voi să le descoperiți în jurul vostru.

Concluzia?

Aparent simple și nevinovate, aceste întrebări pot declanșa uneori adevărate dileme. A găsi un raspuns “bun” sau “corect” pentru fiecare în parte nu este o treabă ușoară, dar cu siguranță că poate fi util. De ce ? Pentru că trăim într-o lume aflată în continuă schimbare, nevoile și cerințele se tranformă în fiecare zi și pentru că atunci când știi “unde te afli” și, mai ales, “unde vrei să ajungi”, îți este mai ușor să configurezi traseul pe care vrei să-l parcurgi în drumul tău spre succes, chiar dacă folosesti un “GPS performant”. 

Părerea mea este că aceste întrebări trebuiesc trecute prin filtrul propriu al recrutorului, cât și al candidaților și adaptate la “vremurile noastre”. La fel și analiza răspunsurilor la aceste întrebări, aparent banale.

La final, eu îți propun un mic exercițiu, care te poate ajuta să răspunzi cu ușurință unor astfel de “întrebări-capcană”, indiferent de formulare.

Ia un pix și o hârtie, desenează un tabel ca în ilustrația de mai jos: 

Completează apoi cu sinceritate fiecare rând din căsuțe (că doar ești doar tu cu tine) și, dupa aceea răspunde-ți și la urmatoarele întrebări: 

1. Cum s-a schimbat viziunea ta despre viață în general, despre carieră, muncă, job, etc;

2. Poți să găsești elemente comune în cel putin 3 căsuțe, indiferent că sunt poziționate pe verticală sau orizontală ?

3. Analizează cu atenție aceste elemente comune și găsește conexiunea dintre ele, dar și constanta în timp (pe verticală).

Spor în tot și toate (mai ales la interviuri)! 

  

Surse foto: unsplash, pixabay, pexel, freestocks.

Share this Post